Apelulnostru, al celor 50 de intelectuali, pare sa fi uimit si nedumerit suficient opinia publica, daca judecam dupa reactiile mai ales indignate pe care le-am primit din lumea politica si publicistica. Ceea ce înseamna ca, mediatic cel putin, ne-am atins din plin scopul, mai ales ca, între timp, pe Apel s-au strans aproape 4.000 de semnaturi. Altminteri, s-ar zice ca ar trebui sa ne fie rusine! Cate nu ni s-au spus, pe soptite, pe strigate, pe maraite în ultimele doua saptamani! Ni s-au facut unora si caricaturi, am fost aratati la televiziuni pe post de ciudatenii, am avut parte de editoriale acide sau insinuante, am fost repeziti cu apostrofari întelepte si am fost striviti subheadline-uri dispretuitoare! Alti intelectuali, care nu semnasera, s-au manifestat nuantat sau echivoc în ceea ce ne priveste ori s-au încruntat si ne-au mustrat la ore de varf. Am aflat, din diferite parti, ca am actionat necugetat, ca o "turma", ca am abandonat conditia reflexiva a intelectualului, ba ca de fapt nici nu suntem intelectuali adevarati, fiindca "nu am creat locuri de munca" (Felix cattus dixit). Delicatii au strambat din nas reprosandu-ne stilistica ori silogistica Apelului. Grobienii si-au închipuit ca primim telefoane seara de la Basescu si ca luam pozitie de drepti în centrul sufrageriei. Cineva ne mustra ca l-am confundat pe numitul Basescu cu Platon, altii ca nu distingem în cel dintai silueta unui nou Lukasenko sau Carol al II-lea. S-a discutat din nou, în unele publicatii, despre eterna tema de avarie "intelectualul si politica" si, desigur, s-au spus lucruri adanci din care, oricum, noi ieseam avariati. Dar cel mai mult ni s-a reprosat ca suntem "maniheisti", ca am pierdut simtul nuantelor si al complexitatii situatiilor si ca sustinem fara jena Puterea si mai ales pe necioplitul ei varf - Presedintele-marinar-jucator. Asta mai ales ne-ar discredita ca intelectuali, d