Acum doua zile, 30 de taximetristi independenti din Bucuresti au recurs la o metoda originala de protest fata de refuzul autoritatilor din Capitala de a le elibera licente de transport. Au organizat un mars al disperarii pana la Bruxelles (circa 2.300 km departare de Bucuresti), unde spera sa gaseasca intelegere si ajutor din partea Parlamentului European.

Miercuri, la ora 12.00, convoiul a plecat din Piata Constitutiei spre Bruxelles. Soferii erau extrem de optimisti, parca nimic nu-i putea opri. “Numai acolo o sa ne gasim dreptatea. E singura noastra sansa”, repetau ei obsesiv.

Taximetristii si-au luat cu ei paine si slanina Cei 30 de taximetristi nu si-au luat prea multe provizii pentru drum. S-au inarmat doar cu cateva bucati de slanina si paine. “Doar nu ne ducem in pustiuri. Restul ni le cumparam de pe drum”, ne-a explicat un sofer in timp ce-si monta cuminte centura de siguranta. In jurul orei 1.00, am trecut granita, spre bucuria mea, doar cu buletinul. Vazandu-ne masinile incolonate si inscriptionate, vamesii nu si-au putut retine zambetele de simpatie si ne-au urat noroc. De aici am mers continuu, singurele opriri fiind la benzinarii pentru o cafea si un plin de benzina. Soferii, obisnuiti cu drumurile lungi, nu dadeau semne de oboseala. Mai mult, si-au omorat timpul vorbind non-stop la statiile de pe masini, spunandu-si glume sau povestindu-si aventurile. La ora 5.00 am intrat in Austria. O cafea buna si un schimb de soferi au revigorat coloana formata din cele noua masini inscriptionate “Marsul disperarii”. La 10.00 am trecut “pragul” Germaniei. Si aici lumea se uita dupa noi, insa taximetristii fusesera prevazatori: inscriptiile de pe masini erau si in limba germana. Am avut o singura intalnire fata in fata cu politistii germani, dar dupa verificari ne-au urat drum bun si noroc. Taximetristii erau tot mai emotionati pe masura ce ne apropi