„Jurnalismul functioneaza pe o logica simpla: critici puterea, esti credibil; o lauzi, esti pierdut“. Intr-un fel, are dreptate Doru Buscu. Dar el s-a ocupat, in articolul „Jurnalistii lui Basescu“, doar de puterea de la Cotroceni. Pentru ca exista si o alta, mult mai mare, la Palatul Victoria.
O putere care se consulta, tot mai des, cu opozitia pesedista, cu care se inrudeste la sponsor.
De fapt, am pus titlul de mai sus mai mult ca sa va derutez. Nu exista Jurnalistii lui Tariceanu. E o exagerare. Exista ziaristii de la casieria lui Patriciu care ii cinta, momentan, in struna lui Tariceanu. Asa stau lucrurile. Exista ziaristii care au viloaie la Snagov si badigarzi care-i pazesc pentru a-si putea exprima ideile in libertate si lux.
Si ziaristi care ar ciuguli si ei din orice palma le poate furniza iluzia grauntei si a locului rezervat in topul marilor jurnalisti. Sarmanul Tariceanu a fost acaparat de baietii destepti care i-au facut cadou si niste constiinte proaspete de ziaristi, cumparate la piata de Gros. De Obraz Gros, vreau sa spun.
Exista mai multe feluri de jurnalisti folositori lui Tariceanu, ca sa apropii mai mult sintagma de realitate. Sint cei care l-au sunat pe Basescu imediat ce a devenit presedinte si care au mers si ei pe la Golden Blitz. Dar li s-a parut un restaurant prea ieftin. Ei sint rafinati, vor la restaurante scumpe, cu fructe de mare si cu nota platita de altii.
Mai sint si unii, care au stat sa vada unde e mai mare sfiriiala, cine da mai mult, si asa au ajuns la ziarul lui Patriciu, ca s-au saturat de lefurile de ziarist normal. Grigore Arbore, pe numele lui de jurnalist civil Grigore Popescu, avea o vorba spusa inainte de ’89: are dreptate cine are leafa mai mare, ca stiu ei de ce te platesc.
Probabil ca, acum, mercenarii proaspat intrati in rindul patricienilor sint c
