Se pare ca a revenit timpul "agitatorilor de idei"! Marile initiative, indiferent de natura lor, spre a se impune cu sanse sporite de infaptuire, au nevoie, din ce in ce mai evident, sa fie lansate de o personalitate puternica, preluate si prezentate de mass-media, sustinute de opinia publica si astfel asumate de factorii de decizie. Exemplele, mai vechi sau mai noi, nu lipsesc; cele ale abatelui Pierre (stins recent din viata), Coluche, M. Yunus, parintelui Frans Van der Hoff... Iar mai recent si in plan ecologic cel al francezului Nicolas Hulot. Experienta politico-civica si implicatiile generate de proiectul sau (in curs) pot marca semnificativ teoria si practica politica, prezente si viitoare. Prin intermediul Pactului ecologic, cunoscutul realizator TV si militant ecologist si-a propus si a reusit sa plaseze ecologia in centrul dezbaterilor aferente alegerilor prezidentiale franceze din 2007, cu speranta ca urnele sa desemneze un sef de stat capabil si hotarat sa contribuie la stoparea cursului evolutiilor spre dezastru si reorientarea sa catre o dezvoltare durabila. Elaborat de Fundatia N. Hulot si Comitetul de veghe ecologica si lansat la 6 noiembrie 2006, documentul prevede, in premiera, un veritabil "contract ecologic" incheiat intre viitorul "presedinte al tuturor francezilor" si locuitorii Hexagonului. "Programul de actiune" astfel preconizat, deopotriva ambitios si realist, vizeaza o definire clara a obiectivelor politice urmarite si o stabilire a masurilor concrete de atingere a lor, aplicabile din punct de vedere tehnic si juridic inca de la inceputul mandatului prezidential, precum si a initiativelor diplomatice prioritare in acest sens. Pactul priveste 10 obiective majore ale schimbarii si cinci propuneri concrete pentru atingerea lor: plasarea mediului in centrul preocuparilor statului, prin crearea unui post de vicepremier pentru dezvoltarea durabil