Printr-un noroc, de care n-am fost constient de la inceput, am putut sa ma uit mai multe seri numai la televiziuni arabesti.Printr-un noroc, de care n-am fost constient de la inceput, am putut sa ma uit mai multe seri numai la televiziuni arabesti. A fost un prilej la fel de pretios ca o favoare, deoarece structura jurnalelor de stiri, povestile din seriale si emisiunile de divertisment fac net diferenta dintre lumea noastra si lumea lor. Pana sa ajungi la niste concluzii cu caracter general, te uiti si nu-ti revii la particularitati. De pilda, la femeile lor, care, fara exceptie, sunt grase sau constient implinite si mandre de acest atu sexual, adica de surplusul de slanina. Al doilea fapt care retine e vorbaria. Femeile vorbesc si-i cearta pe barbati tot timpul. Aveam alta viziune a haremului. De fapt, o proiectie europeana, in care barbatul e stapan si se poate bucura oricand de dreptul sau feudal. In filmele arabesti, barbatii sunt mai toti niste caraghiosi, care-si dau importanta, dominati de corpolentele plangacioase si certarete de acasa, de la serviciu si din tot locul. De fapt, nici barbatii nu-s subtirei. Sunt pantecosi, luciosi, mustaciosi si glandulari. Cand nu-s vicleni si pusi pe intrigi, sunt de o naivitate comica. Evident, in filme si seriale avem tipologii. Dar suficient de repetitive ca sa intelegem ca si-n viata de toate zilele, oameni-s la fel. Ca femeia grasuna si alintata e idealul de armonie la sexul slab, iar barbatul bogat, mancacios si temperamen- tal - idealul de masculinitate ajunsa social. In serialele occidentale, protagonistii se impusca sau explodeaza o data cu masina. In cele arabesti, raufacatorii se descurca simplu, cu cutitul. Decorurile si filmarile in aer liber sunt perfect doveditoare pentru traiul de la oras. Curat si murdar sunt aici doua notiuni cu un alt continut decat in orasul european. Nu poti sa spui ca strazile-s