In toamna anului 1949, pe culoarele proaspat infiintatei Directii Generale a Securitatii Poporului domnea o activitate febrila. Directorul general Pintilie Gheorghe convocase o prima sedinta de analiza si bilant.
Vocea lui dogita de cele patru pachete de tigari "Plugar" pe care le fuma zilnic improsca vorbele cu un puternic accent rusesc peste adunarea tinerilor incremeniti in uniformele lor nou-noute. "Tovarasi! Principalele noastre probleme e lipsurile noastre!" Asa era. Avea dreptate. Conform indicatiilor superioare de partid, institutia fusese incadrata cu muncitori si fii de tarani saraci, in marea lor majoritate cu studii medii sau aproape analfabeti.
Singurul criteriu valabil de selectie a celor peste 3.500 de noi "cadre" fusese "ura de clasa". Se vedeau deja primele efecte. Si totusi, Pintilie era multumit. "Am ajuns ca majoritatea functionarilor nostri sa fie muncitori si tarani veniti din fabrici si care, desi nu au stiut sa tina tocul in mana, totusi astazi putem spune ca este un succes al tovarasilor nostri muncitori ca au depus efort si au avut rezultate bune in munca".
Era la capatul primei "intreceri socialiste" care se desfasurase in cadrul Securitatii, demarata imediat dupa incadrarea cu personal nou, din initiativa conducerii, in cinstea zilei de 7 noiembrie.
Asa ca, in "Planurile de lucru" riguros intocmite ale securistilor, se trecea in amanunt numarul arestatilor, adunati in "loturi". Daca detinutii ramaneau in arest mai mult timp, fara sa fie trecuti prin furcile caudine ale anchetei, respectivul colectiv de anchetatori era depunctat; pe de alta parte, daca in urma "investigatiilor" se efectuau noi arestari si detinutii umpleau beciurile abia golite ale arestului, "evidentierea" cu prime substantiale, avansari in grad si numiri in functii nu era departe.
Impulsionati de promovari si de primele promise, sec
