Nu ştiu dacă Dan Claudiu Tănăsescu se află pe lista celor nominalizaţi de Monica Macovei ca având probleme cu Justiţia. Habar n-am dacă e în cercetare, dacă are vreun proces de corupţie pe rol sau dacă se teme doar de braţul lung al legii. Ştiu însă că ne crede proşti de tot, dacă nu chiar imbecili. Prins asupra faptului - a votat de două ori moţiunea împotriva ministrei Justiţiei -, a venit cu nişte explicaţii care, dacă n-ar fi puerile, sunt cel puţin dezonorante pentru orice om cu mintea întreagă. Cronologic, ele au sunat în felul următor: prima reacţie a lui Tănăsescu a fost să-l ameninţe pe Adriean Videanu cu un proces de calomnie. A doua a fost să susţină aberaţia că voia să "încerce vigilenţa" organizatorilor moţiunii, mimând votul dublu. În fine, ca orice găinar prins asupra faptei, a început să pedaleze pe ideea "onoarei de familist": cică dezvăluirile i-ar afecta imaginea de om şi de medic! Toate acestea ar fi trebuit să le pună pe cântar înainte de-a fi comis infracţiunea. Dacă argumentul cu "verificarea vigilenţei" ar fi fost valabil, ar fi fost normal ca imediat după încheierea votului să anunţe că alegerile au fost fraudate, şi nu să aştepte să fie prins în urma analizei casetelor înregistrate. În orice ţară din lume, un astfel de personaj ar fi dat afară în procedură de urgenţă. Ca să nu mai spun că minima onoare l-ar obliga să demisioneze. Evident că n-o va face. Ca vechi colaborator al revistei "Săptămâna", condusă de plagiatorul Eugen Barbu, şi înrăit tovarăş de arme al lui Vadim Tudor, Dan Claudiu Tănăsescu e incapabil, la vârsta lui, să se reinventeze moral. Spiritul săptămânist - în care furtul muncii altuia şi aservirea vieţii culturale intereselor Securităţii figurau la loc de cinste - n-avea cum să producă altfel de personaje. Vă întrebaţi, poate, ce reacţie a avut şeful partidului, "justiţiarul", "cinstitul", "purul" Vadim Tudor. Absolut nici