Nu de putine ori, academicienii au avut dezbateri privind nerespectarea Regulamentului de catre unii dintre membri. A. Saligny (1854-1925), presedinte al Academiei Romane in perioada 1907-1910, aducea la cunostinta colegilor sai, in sedinta din 30 mai 1908, ca A. D. Xenopol (1847-1920) urma sa tina, peste o saptamana, o comunicare asupra Legilor si seriilor in stiinta si in istorie. Ioan Bianu (1856-1935) a constatat insa ca A.D. Xenopol a mai tinut o comunicare asemanatoare in sedinta precedenta, fara manuscris si fara a prezenta un rezumat al ei pentru publicare. Nu se respectasera articolele 35 si 61 din Regulamentul Academiei. "Desconsiderarea regulilor stabilite de Academie - a continuat I. Bianu - de catre insesi membrii ei nu constituie o primejdie? S-a spus ca, inainte de a fi cetite in sedintele publice, lucrarile membrilor sa nu treaca prin Sectiuni, cum cere regulamentul, pentru motive de incredere reciproca si colegialitate. Dar sa se observe cel putin celelalte prescrieri ale regulamentului, ca lucrarile membrilor sa fie cetite, cum au fost pana acum, nu expuse sub forma de conferinta improvizata, dar necitita". In consecinta, I. Bianu le-a atras atentia lui A. Saligny si membrilor prezenti despre abaterea lui A.D. Xenopol, considerand-o periculoasa ca perspectiva.
Istoricul si filologul Ioan Bogdan (1864-1919) a precizat ca observatia lui I. Bianu era intemeiata, avand la baza statutele si regulamentele Academiei. De altfel, "comunicarile facute sub forma de conferinte nu se potrivesc cu seriozitatea Academiei" - afirma I. Bogdan, care a si propus sa se ia o hotarare definitiva, pentru aplicarea regulamentului. In discutie a intervenit si doctorul C.I. Istrati (1850-1918), cerand respectarea regulamentului. Solutia aleasa a fost atragerea atentiei lui A.D. Xenopol pentru a se conforma dispozitiilor privitoare "la comunicarile in sedintele publi
