Spre sfârşitul anului trecut, mai exact în ultimele zile ale lui noiembrie, la Praga a avut loc un Simpozion Internaţional intitulat Mircea Eliade în context european. Organizatorii acestuia, românişti de la Facultatea de Litere a Universităţii Caroline, participaseră, în primăvara 2006, la un concurs lansat de Institutul Cultural Român, în cadrul programului Zilele Mircea Eliade. Faptul că proiectul lor se plasase printre cele câştigătoare le-a permis să realizeze o acţiune mai amplă, care nu ar fi fost posibilă fără susţinerea financiară din partea ICR. Afară de aceasta, un important ajutor tehnic şi organizatoric la buna desfăşurare a simpozionului a fost acordat de către angajaţii Institutului Cultural Român de la Praga, în frunte cu directorul Dan Duţă. Lucrările simpozionului s-au ţinut în superbele săli ale Palatului Morzin, una dintre cele mai frumoase clădiri baroce din Praga, cumpărată în anii '30 ai secolului trecut de statul român şi devenită sediul Ambasadei Române.
La simpozion au luat parte specialiştii provenind din patru ţări europene - Cehia, Slovacia, România, Italia -, care, în comunicările lor, au abordat opera marelui savant şi scriitor român din punctul de vedere al diverselor discipline, cum ar fi istoria religiilor, literatura comparată, studiul imaginii, teoria receptării ş.a. Pentru a ilustra temele dezbătute în cursul celor două zile ale simpozionului, să le oferim cititorilor măcar câteva exemple. Renumitul eliadolog Sorin Alexandrescu a prezentat publicului (format mai ales din studenţi şi din membri ai Asociaţiei Cehia-România) o parte însemnată şi rodnică a biografiei lui Eliade, şi anume perioada sa portugheză, văzută de profesorul bucureştean ca spaţiul dintre două "uşi" simbolice: prima îl despărţea pe scriitor de ţara sa de baştină, iar cea de-a doua i se deschidea în direcţia Occidentului, ducând însă inevitabil şi spre exi