Prima lege a teatrului se enunta astfel: ce se taie nu se fluiera. Daca elimini o scena, e imposibil sa fii criticat pentru ea. La bridge se aplica tot legea teatrului, dar diferit, nuantat pentru cele doua axe care se lupta pentru punctele puse in joc. Astfel flancul incearca sa taie cate ceva cat mai are atuuri. In schimb, declarantul, daca poate, cauta sa reteze comunicatia intre dusmani inca de la primele levate. In ambele cazuri, ce se taie e bun taiat si scorul se va marca pe partea celor cu briciul mai ascutit.
In dona de mai sus, de pilda, ambele linii vor sa taie ceva. Dupa deschiderea de 1 trefla de la Vest, Nord si Sud ajung, la echipe, in contractul de patru pici. Fitul nu e grozav, dar 3 FA sunt imposibile. Despre 5 caro e mai probabil sa ne vorbim, dar nici acest contract nu e foarte comod, mana Sudului nu ofera destule taiuri.
Vest ataca 10 de caro la Asul mortului, Est jucand Valetul. Jocul firesc al declarantului, daca isi imagineaza ca Vest a atacat din 10-9-6, iar Est e singleton, este sa continue cu 10 de pica pe care il lasa sa treaca sau il acopera cu Valetul cedand o pica. Acum Vest revine cupa si, indiferent ce va face declarantul, cand va prinde mana va mai lua o cupa si un tai de caro, Asul de pica e oricum al lui. Deci o cadere.
Dar poate ca Vest a fost singleton de caro si Valetul Jucat de est e un semnal cerand violent cupa. In acest caz, Sud va trebui sa aiba in grija retezarea comunicatiilor intre flancuri care sa nu-si dea taiul visat de caro.
Cea mai buna solutie, pe care toti cititorii nostri au observat-o, este jucarea unei trefle mic spre Dama. Vest preia cu Riga. Normal ca, vazand semnalul de la partener, va juca o cupa mica. Atunci declarantul preia cu Asul la mort si joaca Asul de trefla pe care defoseaza ultima cupa din mana. In acest fel Vest nu mai poate trece drumul cu nimic spre caralele Estului
