Proza faţă cu "deficitul" extern

Cînd scriu aceste rînduri, tocmai s-a încheiat o săptămînă neaşteptat de bună pentru "exportul" de prozatori. O editură din Hexagon a plătit, pentru licenţa de traducere a ultimului roman al lui Florin Lăzărescu, o sumă egală cu cea pe care o editură românească o plăteşte pentru cei mai de top autori din literatura universală. Edituri din Franţa şi Austria au solicitat drepturi de traducere pentru romanele lui Dan Lungu, am încheiat contracte pentru Doina Ruşti şi Cecilia Ştefănescu, ale căror cărţi vor fi publicate în limba bulgară, în vreme ce un alt traducător din aceeaşi ţară şi-a manifestat opţiunea pentru Cezar Paul-Bădescu şi Nora Iuga (autoare solicitată şi în Germania sau Slovenia). În fine, oferte a primit Filip Florian de la prestigioasa editură germană Suhrkamp, dar şi de peste Ocean, Harcourt Trade Publishing arătîndu-şi disponibilitatea pentru achiziţionarea drepturilor de traducere, în toate limbile, a romanului Degete mici, fapt ce reprezintă o premieră la noi, lăsîndu-ne să sperăm că piaţa de carte americană nu e de nepătruns şi că prozei româneşti nu-i sînt hărăzite doar editurile selecte, dar mici. Important e să existe perseverenţă în promovare, agenţi literari profesionişti şi, desigur, să avem cărţi care să trezească interesul.

Iată de ce, dacă acum doi ani credeam că am fi o Slobozie culturală a Europei, astăzi am devenit mai optimist, văzînd că trenul s-a urnit din loc, măcar cu cîţiva kilometri. "Noul val" al literaturii, atît de contestat de unii, pare să-şi arate creasta, chiar dacă nu a devenit, cum am dori, un tsunami. Trebuie să avem răbdare, să renunţăm la a ne raporta obsesiv la Premiul Nobel, fiindcă, pînă a obţine un asemenea trofeu, mai avem oarece lucruri mărunte (dar plicticoase) de făcut acasă. Cum ar fi acela că trebuie să învăţăm să ne promovăm literatura în străinătate.

So