„Revolutia ca esec. Elite si societate“ de Stelian Tanase Editura HUMANITAS, 2006 „Toate revolutiile esueaza, dar nu toate esueaza la fel“. Cu acest moto din George Orwell se deschide articolul care da titlul unei carti aparute initial in 1996 si pe care Humanitas o reediteaza in seria de autor Stelian Tanase. Pentru cei care se considera informati, Stelian Tanase nu mai are nevoie de nici o prezentare. Politolog, realizator de emisiuni TV, scenarist, regizor, profesor universitar, fost redactor-sef al revistei 22, fondator al revistei Sfera politicii, el este totodata si un prozator care a parasit uneltele romancierului in favoarea analizei politice in direct. Ca romancier a publicat câteva romane, „Corpuri de iluminat“ si „Playback“ fiind cele mai cunoscute. Articolul respectiv ii prilejuieste lui Stelian Tanase, inca din debutul sau, aceasta constatare-ghilotina: România este singura tara central-europeana in care schimbarea detinatorilor puterii in anul revolutionar 1989 a produs victime. Sunt de acord cu toate cuvintele acestei fraze, minus cele care explica situarea României in Europa. Nu cred ca am fost vreodata o tara central-europeana, desi s-au facut incercari serioase, in special de scriitorii din jurul colectiei „A treia Europa“, sa fim bransati la spiritul care intrunea caracteristicile respectivei civilizatii. In mai toate analizele cuprinse in carte (de la „Schita pentru un tablou al societatii românesti“ si pâna la „Patru scenarii despre România“, Stelian Tanase gaseste, de fiecare data, mai multe deosebiri decât asemanari cu fostele state comuniste care au iesit de sub tutela Moscovei in 1989. Argumentele cele mai temeinice sunt, in primul rând, cele legate de revoltele sau revolutiile ungara, ceha si poloneza intre 1956-1981, perioada in care comunismul national-socialist al lui Nicolae Ceausescu a fost aprofundat in mod vizibil de un popor care do