- Diverse - nr. 37 / 23 Februarie, 2007 Ierusalim, sfarsit de februarie. Sunt la Zidul Plangerii, cu mana pipaind piatra aspra si rece. Ma gandesc la mortii mei, la toti mortii lumii, la milioanele de oameni trimisi la moarte din cauza ca aveau o alta credinta, alte obiceiuri sau o alta culoare a pielii. Si ma gandesc si la cei care, cu mari riscuri, au salvat vieti stiind ca o data cu moartea unui om moare intreaga omenire. Unul dintre acestia, care in Israel sunt numiti "drepti intre popoare", pentru ca, in vremurile in care evreii erau prigoniti, si-au pus libertatea si viata in joc pentru a-i apara, a fost Raoul Sorban. Personaj fabulos, Raoul Sorban a fost in acelasi timp un om providential, unul dintre aceia pe care destinul l-a desemnat sa fie acolo unde era nevoie sa fie, atunci cand era necesar sa fie, un om care a salvat vieti de oameni, dar si suflete, pentru ca a avut curajul sa spuna, sa scrie si sa faca ceea ce trebuia facut. Pentru ca sa se stie si sa nu se uite. Cred cu tarie ca daca el nu si-ar fi facut datoria fata de el insusi si fata de neamul sau, astazi constiinta multora dintre noi, ca romani, ar fi aratat altfel. Nu am sa scriu insa despre cel care a fost Raoul Sorban, muzicianul, pictorul, criticul de arta, profesorul, scriitorul, istoricul sau omul politic - s-a scris despre el frumos, cu vorbe alese -, ci despre omul viu, cel care traieste si va mai trai un timp, atat cat vor trai amintirile celor care l-au cunoscut. Tin minte ziua cand am avut revelatia predestinarii lui Raoul Sorban. S-a intamplat intr-o seara cetoasa de toamna a anului 2001. Ma invitase la el acasa, in apartamentul sau din Bucuresti, ca sa lamurim impreuna sensurile unui pasaj ambiguu dintr-un document descoperit de istoricul Vasile Lechintan in arhivele clujene. Un raport din data de 5 octombrie 1940 al jandarmeriei horthyste care adeverea faptul ca Albert Wass, cont