In aprilie 1992 am lansat un talon intitulat "Propuneri pentru presedinte" (un fel de "referendum" al "Romaniei libere"). In afara de criteriile inventariate de noi pentru "portretul presedintelui", printre care capacitatea de a se adresa oamenilor, varsta potrivita functiei, calm, concizie in exprimarea unor idei, prezenta agreabila, consecventa, trecut onest, calitati organizatorice, coeficient de popularitate, am cerut si parerea cititorilor. Am primit mii de taloane. Iata un mic inventar al propunerilor cititorilor: sanatos fizic si psihic, sa nu faca parte din nici un partid, moralitate desavarsita, agresivitate (in sensul bun al cuvantului), credibilitate, recunoastere internationala, punctul 8, intelepciune, educatie, curaj, modestie, atasament fata de drepturile omului si ale minoritatilor, sinceritate, simtul umorului, sacrificiu de sine, hotarat (si obiectiv) in decizii, fermitate, deschidere fata de Europa, lipsa de ambitii personale de parvenire, tarie de caracter, suplete diplomatica, respect pentru adevar, concurent acceptat de prostimea din intreaga tara, sa nu fie avid de putere, dorinta de reintregire a tarii s.a.m.d.
Au existat si indemnuri de genul "Nu hlizelii!" (cu bataie la Ion Iliescu) sau: serios (sa nu rada ca prostul); sa zambeasca numai cand trebuie.
Mai putin era remarcata la presedintii de pana acum promptitudinea in fructificarea conjuncturilor favorabile, asa cum cerea un cititor. Si, slava Domnului, Romania a ratat numeroase conjuncturi. Bine ca n-a scapat UE!
Din toate aceste propuneri reiese ca inca din primii ani de democratie presedintele a fost perceput ca un "conducator total", capabil sa ia hotarari pentru tara, desi inca de atunci actiunile sale erau limitate. Ion Iliescu a fost privit ca un "tatuc" si asa a ramas perceptia.
Daca tinem seama de criteriile enumerate, Basescu le indeplineste mai pe toate si de
