- Diverse - nr. 37 / 23 Februarie, 2007 In sfarsit, suntem ajunsi in Europa! Dar intrarea noastra nu a fost una triumfala si, probabil, nu va ajunge a fi sarbatorita vreodata precum ziua de Valentine's Day sau vreo sarbatoare scrisa cu rosu in calendar, ci o zi banala ca si oricare zi. Daca ne aducem bine aminte, chiar mai-marii oameni ai tarii, atat domnul presedinte, cat si primul-ministru si-au cam intors spatele unul celuilalt, ambii cu declaratii acide si bine intentionate a-si face deservicii atat lor, cat si tarii. Nu ne-am dezmintit, nici de data aceasta, vocatia de mari circari dandu-ne merite mai mult decat putem a le duce. In sfarsit, parlamentarii nostri se pot odihni in fotoliile lor confortabile. Barierele inspre si dinspre Europa au fost ridicate. Numai ca intrarea noastra in Europa nu a fost atat de triumfala, ci doar una scartaita, precum usa mai din dos pe care am intrat. Chiar pot spune ca am incercat a ne face intrarea in varful picioarelor, pe nesimtite, asa cum au facut multi romani de-a lungul istoriei, batand pe la usile marilor cancelarii ale imperiilor Europei. Ba chiar preaplecandu-si grumazul ca pe timpul imperiului austro-ungar, cat si a pasalacurilor turcesti, cand ni se cerea peschesul de a plati darile mai-marilor Semilunei. Eu, ca roman, ca si multi dintre semeni, ne-am simtit umiliti. Intram in Europa asa cum si-a dorit Europa, despuiati mai de toate valorile si bogatiile nationale. Valuri de venetici, aciuiati din toate colturile lumii, profitand de neajunsurile ce bantuie tara, insusindu-si, fara rusine, fara oprelisti, atatea bunuri si comori nationale ce ne reprezinta ca neam si traditie. Luand drumul strainatatii sute de tiruri de mobilier vechi, tablouri, tehnica taraneasca, ceramica veche, scrinuri, tabernacole, bijuterii vechi in filigran, incunabule, carti vechi, icoane pe sticla, tot ce a adunat truda poporului de-a lungul