- Cultural - nr. 37 / 23 Februarie, 2007 Preotia este, si nu e nimic paradoxal in aceasta, si o arta. Si protopopul pr. Gheorghe Nicolae Sincan stie foarte bine lucrul acesta, inhamandu-se de ani buni, in discretie si smerenie, la o truda prin care se reinnoieste preotul, credinciosul, biserica, in impreuna lucrarea pentru mantuirea sufletelor. Fiecare moment al unei liturghii isi are incarcatura sa de semnificatii, aduse din istorie si traditie. Dar cuvantul preotului, predica sa au greutatea care, deopotriva, fac mai usoare poverile existentiale, dar si deschid mai larg ferestrele spre cer. Cuvantul de invatatura al preotului vine sa continue rugaciunile credinciosilor, vine sa intregeasca si sa dea substanta prezentei credinciosului in biserica. El e asteptat de aceea cu bucurie si cu speranta de credinciosi. Si preotul nu poate sa insele bucuria si speranta enoriasilor sai. De la cel care e duhovnic se asteapta sa fie cat mai aproape cu puterea cuvantului pilduitor de sufletul credinciosilor. Or, acest lucru intalneste intelepciunea si duhul blandetii in acea rostire bine placuta lui Dumnezeu si de folos crestinului. Parintele protopop Gheorghe Nicolae Sincan stie ca la sufletele credinciosilor nu se poate ajunge oricum, ca fiecare predica are nevoie de "cuvinte potrivite", ca discursului academic e de preferat, adesea, rostirea simpla, din adancul inimii si din limpezimea lacrimei, ca o anecdota bine articulata in structura unui cuvant de invatatura face mai eficient si mai bine receptat cuvantul lui Dumnezeu. Dar pentru aceasta, pentru a gasi cuvantul "ce exprima adevarul", preotul e si el intr-o continua cautare si adecvare, pentru ca mesajul sau sa ajunga cat mai bine la inima celui cu care se roaga impreuna. Pentru aceasta, prot. pr. Gheorghe Nicolae Sincan a adunat aceste Ilustratii pentru predici si alte cuvantari, sub un inspirat generic, RUGACIUNEA ATIN