Nostalgic Un text frumos, pe care l`am primit in e-mail.
"
M-am nascut intr-un cartier muncitoresc, intr-o familie de muncitori.
Pentru ca nu aveam bani, de un 1 Martie i-am dat profesoarei de matematica un martisor mic, o floricica de aluminiu, asa erau atunci.
L-a ridicat sa-l vada toata clasa si a spus: "bai Sima, p`asta sa il dai lu` ma-ta!".
Nu m-am suparat, pentru ca mama mi-a spus ca numai oamenii mari au voie sa se supere sau sa se enerveze. Eu m-am suparat o singura data, cand am intrebat-o daca Ceausescu poarta tot pantofi de vinilin ca ai mei care te taie la glezne.
Mi-a dat o palma de mi-a trecut supararea pe viata, plus un sfat prietenesc, sa nu mai vorbesc urat despre tovarasul Ceausescu.
Am crescut fara suparari si dupa liceu am picat la facultate. Un bou.
Asa imi zicea tata atunci: "am crescut un bou la usa mea, 18 ani ai mancat degeaba". Asa ca mi-a dat un scaun in cap si m-a trimis in fabrica.
Ucenic la nea Costica, la presa de 35 de tone. "Ce faci bai manzule!", m-a intampinat el voios. "Nu stii nimica, nu?" "Nu stiu!" am spus eu.
Du-te la nea Puiu sa-ti dea el ceva de lucru. Nea Puiu era maistrul.
"Ce vrei ba?...
Aaaaa, esti din Bucuresti! Voi bucurestenii sunteti niste putori. Pune mana si cara flansele astea in tarcul ala..." Trei zile am carat flanse de otel, cam un vagon, dupa care l-am intrebat din nou ce sa fac.
"Du-le inapoi".
Le-am dus. Norocul meu a fost o ninsoare care mi-a umplut vremea alte trei zile. Am dat la zapada toata curtea fabricii. Manz, na... Aia batranii nu puteau, ca se dadeau cu saniuta in hala. Ma trimeteau dupa 8 saniute la alimentara, pe la pranz. Mi-au spus ca daca ma prinde directorul e treaba mea, nu m-au trimis ei. Daca ciripesc, se ocupa nea Sandu.
Cu un levier.
Am fost muncitor 3 luni.
