Cel putin la nivel declarativ, aproape toate partidele si-au exprimat dorinta de a trece la votul uninominal. Electoratul roman (si nu numai) va fi desigur favorabil unui sistem despre care i se spune ca i-ar conferi mai mult control asupra alesilor sai.

Problema e ca votul uninominal (ca si cel pe liste) cunoaste forme extrem de diferite, cu rezultate deloc asemanatoare. Exista doua sisteme extreme: votul proportional cu lista blocata (practicat acum la noi) si votul uninominal majoritar. Cel din urma consta in decuparea teritoriala a unui numar de circumscriptii egal cu cel al locurilor ce trebuie atribuite, candidaturi individuale in fiecare dintre ele si atribuirea mandatului celui care obtine cele mai multe voturi (in urma unuia sau a doua tururi de scrutin). Luarile de pozitie de pana acum prefigureaza convergenta demersurilor majoritatii partidelor fie catre un vot uninominal majoritar, fie unul care sa-l combine cu cel prezent (jumatate din mandate pe liste si jumatate majoritar sau adoptarea cate unuia dintre sisteme pentru fiecare camera). Argumentele impotriva actualului sistem au tot fost expuse si par validate de contraperformantele sistemului nostru politic, asa ca nu voi insista asupra lor.

Despre sistemul majoritar s-a spus doar ca ar face alesii mai responsabili, ar reduce puterea ierarhiilor de partid, ar bara accesul nulitatilor etc. Contraargumentul principal al scepticilor e ca ar permite ascensiunea unor personaje cu charisma sau putere financiara, dar lipsite de competente politice. Pana la urma, critica e nerelevanta, usor de contracarat, aratand catre multe personaje pitoresti prezente in Parlamentul actual. In cele ce urmeaza enumar o serie de alte neajunsuri ale alegerii prin vot uninominal majoritar, de care ar trebui sa tinem cont inainte de a spune un "da" neconditionat acestui sistem. Un sistem electoral bun asigura repre