Daca arta nu mai e ce a fost, nici reclamele nu mai sunt de mult doar reclame. De timpuriu, publicitarii s-au revendicat nu rareori de la arte si au inteles rolul important al vizualului si al muzicii in demersurile lor de promovare.
In "Despre brand" Wally Olins il citeaza pe E.W. Decalour, advertising manager la Shell prin anii 1926: "Psihologia materialului artistic utilizat (â¦) este dictata de caracterul produselor⦠Shell cauta in mod constant sa obtina un tratament mai artistic pentru semnele aplicate service-urilor autoâ¦". Desigur, toata aceasta preocupare artistica era subsumata interesului fiecarei marci ori companii de a se promova cat mai bine, de a avea impact asupra consumatorilor.
Nu arareori printurile sau spoturile sunt reinterpretari cu mesaj si finalitate comerciala ale unor opere artistice de referinta. La randul lor artistii vizuali au realizat lucrari in care inglobeaza imagini de brand, de la ambalaje la sloganuri sau nume de branduri. Asadar, intr-un context vizual ce a depasit chiar si postmodernitatea, nu numai elementele de arhitectura elenistica ori trimiterile la maestrii impresionisti pot deveni citate in lucrarile ultimelor valuri de artisti, dar chiar si elementele de branding. De ce aceasta apententa pentru brand?
PUTERE. Pictorul Nicolae Comanescu, considera ca "unul din motivele pentru care artistii folosesc trimiteri la branduri e ca acestea dau impresia ca sunt niste entitati care au putere iar trimiterile la ele dau impresia manipularii ei. De ce vor artistii sa manipuleze surse de putere? Pentru ca artistii vor sa aiba putere. De ce? Vor sa devina brand. De ce? Pentru a avea putere." Pentru Comanescu, legatura dintre artisti si branduri se justifica printr-un fel de cerc al puterii spre si dinspre brand. Artistul, desi foarte ancorat in cotidian prin tablourile sale care ipostaziaza automobile, autobuze, mo
