Am scris rindul trecut despre mult trimbitatul proces de reformare a invatamintului romanesc. Am semnalat atunci unul din defectele sale. Imi propun sa discut astazi si despre alte trei defecte ale acestui proces. Unul mai pervers decit altul. Cind am facut constatarea (de bun simt, altminteri!) ca efortul aprins de "modernizare" a scolii face mai mult rau decit bine, stiam ca nu sint singur. Nu sint nici primul, nici ultimul care incearca sa semnaleze un pericol. Graba strica treaba! Entuziasmul nu tine loc de munca serioasa. Iata, criticul literar Nicolae Manolescu, intr-un editorial mai vechi, dar care mi-a cazut in mina abia acum, constata cel putin "trei efecte perverse" ale mult trimbitatei revolutii scolare. Primul efect pervers, zice criticul, consta in "disparitia culturii generale din liceu". Materiile de asa-zisa cultura generala (inclusiv "literatura universala", pe care eu am facut-o in ultimul an de liceu) lasa locul unei "specializari precoce". Elevul devine informatician sau specialist in limbi straine, urmeaza prelegeri tot mai inguste si mai amanuntite, se inchide intr-o "specializare". Defectul acestui tip de studiu este, bineinteles, acela ca "nu formeaza". El nu ofera un mod de a fi, niste principii etice, o modalitate de a privi viata si de a-i da un sens (daca are unul). Liceul ia astfel, de timpuriu, locul universitatii. Caci abia universitatea ar fi locul potrivit pentru specializare/specializari, liceului raminindu-i in obligatie "cultura generala". Din pacate, lucrurile sint gindite exact pe dos. Liceul specializeaza, iar universitatea vine cu principiile generale, cind e prea tirziu. "Aprofundarea" se face in lipsa datelor elementare, a temeliei, care e negresit cultura generala.
Al doilea efect pervers, precizeaza Nicolae Manolescu, consta in "preponderenta acordata in liceu disciplinelor zise stiintifice, in fond tehnice, unele chia