E lung drumul pân' la primarie. Si plin de namol! Dar dupa ce strabati cei cinci kilometri de gropi de la Predesti (comuna de care apartinea acum trei ani si unde se opreste drumul judetean), la intrarea in sat esti deja obisnuit cu peisajul. Iar daca mai ai parte si de câteva lamuriri de la conducatorii comunei, basca promisiuni pentru anul in curs si urmatorii, ajungi sa crezi ca Plesoiul este o comuna chiar frumoasa... Pâna acum trei ani, Plesoi era un sat mai saracut al Predestiului. Niciodata nu a fost altfel, desi, prin '68, la o reorganizare teritoriala, asezarea a fost ridicata pentru prima data la statutul de comuna. Dupa câtiva ani, pentru ca nu dispunea de prea mare putere economica - si pentru ca era mai usor sa sprijini financiar o comuna decât doua - Plesoiul a intrat in componenta Predestiului. Nici aici nu a stat mult: in 2004, pe 5 aprilie, oamenii si-au luat catrafusele in spate si s-au mutat acasa, la Plesoi. Au pus firma de primarie pe fostul sediu al CAP-ului si au numit satul comuna. „Motivul era foarte serios“, a spus primarul de azi Ion Ionescu, pe atunci consilier la Predesti. „Drumul de la Predesti pâna la Frasin (unul din satele indepartate ale Plesoiului de azi) era foarte lung, de 14 kilometri. Fiind foarte prost - iarna aproape impracticabil - oamenii erau nevoiti sa mearga la primarie de cele mai multe ori pe jos. Ceea ce nu era tocmai usor. S-a decis deci reimpartirea, iar de trei ani, oamenii o duc mai bine: le este mai usor cu drumul la primarie“, a spus primarul. Cât de bine o duc oamenii din Frasin sau din Cârstovani - alt sat, catun mai degraba, din pricina numarului mic de gospodarii si a izolarii printre dealuri noroioase - este lesne de vazut dupa incrâncenarea cu care-si biciuiesc mârtoagele sa nu se impotmoleasca in noroi, când pleaca sa care apa potabila de la kilometri departare. Sau dupa mogâldetele care-si duc in cârca, p