Nu fac parte dintre cei care idealizeaza o tara sau alta, un sistem politic sau altul, o societate sau alta. Nu sint de parere ca "e mai bine in tara X decit in tara Y", sau ca ""poporul X e mai prost decit poporul Y". Nu imi plac generalizarile si m-am obisnuit sa fiu precaut cind vine vorba sa fac judecati de valoare.

Ma lupt, insa, ca fiecare dintre noi, cu prejudecati si preconceptii ale caror origini nici nu le mai pot decela. Printre ele, una care mi-a fost in mod fenomenal infirmata de curind, este cea care zice ca americanii sint individualisti si ca nu le pasa de cei din jur. O auzi nu numai in cadrul comunitatilor de straini din Statele Unite (est-europenii si asiaticii fiind cei mai vehementi exponenti ai acestei critici), dar pina si americanii recunosc ca cei mai multi dintre ei prefera sa nu se implice in viata altuia. Fiecare are, desigur, motivele lui. Unul nu vrea, de exemplu, sa ofere ajutor cuiva aflat la anaghie pentru ca nu vrea sa il faca pe acela sa se simta jignit (a nu fi in stare sa te extragi singur dintr-o situatie dificila este motiv de rusine aici). Altul se gindeste ca nu are el nici un drept sa se bage acolo unde nu-i fierbe oala. Altuia pur si simplu nu ii pasa.

Ei bine, trebuie spus ca, in general, nu trebuie sa te astepti la cineva sa iti sara in ajutor in America. Lumea nu se opreste sa te intrebe daca ti-e bine cind ti se face rau pe strada. Nimeni nu te ajuta sa duci o sacosa daca esti in virsta. Dar asta e situatia in general. Ca pe peste tot in lume, oameni care sa sara la nevoie pentru un semen de al lor se gasesc si aici. Iar exceptiile sint cu atit mai dulci si mai placute cu cit nu le astepti.

Am sa va dau exemplul care a avut darul de-a mi schimba parerea despre prejudecata ca (toti) americanii sint individualisti. Acum zece zile am fost in vizita la o cunostinta de-a sotiei mele, intr-o su