Barbatul arata spre malul celalalt cu bratul, apoi o ia la pas, pe trunchiul copacului, si trece raul. "Stai usor, bre, sa nu cazi", zice unul mai temator. Luminile camerei de filmat ii bat in ceafa, ca luneta unei pusti. Deâai fi stiut tu, bre nea Stoica, ca o sa apari la televizor, sa te vada o tara intreaga cum iti plangi deja copilul disparutâ¦
Ajunge de cealalta parte a apei, intr-o echilibristica instinctiva, apoi urca repede malul inalt, spre padurea din care se dusese sa ia un lemn. Copilul ramasese aici, la capatul copacului folosit ca podet, sprijinit cu bratele de-o craca. Se dadea huta. "Ce faci, tati, ma lasi singur?". Barbatul zice ca a stat in padure cinci minute. Timp in care nu s-a mai uitat la cel mic.
ZADARNIC. E ora doua in noaptea de miercuri spre joi, iar frigul se strecoara prin gecile groase ca un sarpe. Barbatul trece raul inapoi, povestea despre cum s-a pierdut copilul lui e facuta din gesturi, cuvinte si din priviri haituite pe care ti le infige in inima. "Tu ce crezi? Mai e in viata baiatul meu?". Fiica lui cea mare are 17 ani si-un palton de imprumut, cu care matura pamantul. Mana i-a intepenit de frig pe laterna uriasa, si ea capatata de undeva, cu care-si lumineaza drumul prin padure. Are ochii-n lacrimi, dar nu plange. Ea e cea care l-a crescut pe baietelul disparut. Zece salvatori BGS si inca vreo zece localnici iau la pas inca o data paduricea de pe malul dinspre satul Sintesti. Se aude zgomotul apei, aproape, puternic, in valmasie cu parerile noastre despre ceea ce s-ar fi putut intampla. Nici un cautator nu striga numele baiatului. Si sufletele ne sunt mai grele decat bocancii care se impiedica in nuiele dese crescute-ntre copaci.
Nu ai unde sa mai cauti un copil viu⦠Tatal arata urmele unor talpi intr-un ascunzis din apropierea locului in care a disparut baiatul. "Eu cred ca aici a stat cel care mi l-a rapit
