Altadata, 1 martie era considerata o zi magica. O zi a iubirii care avea un secret. Acesta consta intr-un fir de lana alb impletit cu un fir de lana rosu.
In lada de zestre a poporului nostru exista un obicei unic, cel al Martisorului. Sapaturile arheologice efectuate la noi au scos la iveala martisoare cu o vechime mai mare de 8.000 de ani. Avand forma unor mici pietre de rau colorate in alb si rosu, ele erau insirate pe ata si se purtau la gat. Culoarea rosie, data de foc, sange si soare, era atribuita vietii, femeii, iar albul era conferit de limpezimea apelor, de albul norilor, specific intelepciunii barbatului. Snurul martisorului exprima impletirea inseparabila a celor doua principii, masculin si feminin. Culorile alb si rosu reprezinta pentru romani o revarsare de sentimente pline de speranta si de ganduri de primavara.
MONEDE. Raspandit in toate provinciile tarii, martisorul a fost pomenit prima data de Iordache Golescu. Fetele trebuia sa-l poarte timp de 12 zile la gat, apoi il prindeau in par si-l tineau pana la sosirea berzelor sau pana ce inflorea primul pom. Apoi legau creanga pomului cu snurul, pentru ca tot anul sa le fie fata frumoasa si alba. Dupa vechiul calendar, 1 martie era inceputul unui Nou An. Obiceiul Martisorului este o sarbatoare unica, ea nu exista decat in spatiul carpatic si datorita frumusetii sale speciale a fost imprumutata si de popoarele vecine. La origini, acest dar magic, ritualic, se purta la incheietura mainii. Apoi a fost purtat la gat. La sfarsitul secolului al XIX-lea, Martisorul era primit de copii, fete si baieti, fara deosebire, de la parinti in dimineata zilei de l martie, inainte de rasaritul soarelui. Se credea ca purtatorii Martisorului vor fi sanatosi si frumosi ca florile, placuti, iubitori, bogati, norocosi, feriti de boli si de deochi. Unele traditii spun ca firul Martisorului, funie de 365 sau 366 de z
