- Diverse - nr. 38 / 26 Februarie, 2007 Am sa povestesc o amintire pe care mi-a impartasit-o si pe care nu am regasit-o in nici una dintre cartile sale. Daca tin bine minte, odata, cand era bolnav la pat, mama lui (care era armeanca), l-a mangaiat si, tinandu-l, de mana, i-a destainuit ca pe el il iubeste mai mult decat pe fratele sau, Vilian, pentru ca el, Raoul, "simte mai romaneste". Era greu in acei ani sa fii roman, ba chiar primejdios, iar batranul de 90 de ani mi-a marturisit, privind cu ochii dusi, ca nu poate uita senzatia stranie de vina pe care a avut-o in acele clipe. Avea o anume seninatate, a celui care stie ca in viata nu exista invingatori sau invinsi, ci doar supravietuitori. L-am vazut o singura data tulburat, atunci cand i-am dus copia unui document prin care organizatia UDMR din judetul Cluj solicita ca, pe o anumita cladire din orasul Dej, sa fie pusa o placa comemorativa care sa ateste ca acolo "a trait si creat" scriitorul Daday Loránd. Cererea purta avizul lui Mircea Oprita, presedintele Filialei clujene a Uniunii Scriitorilor din Romania. Or, Daday era cel care, sub pseudonimele Mózes, Székely si Dûcsõ Csaba, publicase in 1935, la Budapesta, cartile Zátony (Impotmolirea) si Nincs Kegyelem (Fara mila), unele dintre cele mai infamante scrieri antiromanesti, care instigau deschis la genocid impotriva "valahilor"! S-a schimbat la fata si mi-a povestit cu voce alba cum el personal asistase la Cluj, in iarna lui 1943, la o conferinta in care Daday Loránd propusese "rezolvarea problemei valahe" prin "smulgerea din pantecele femeilor valahe a fetilor lor scarbosi." Apoi mi-a relatat ca, imediat dupa Dictatul de la Viena, in calitate de inspector scolar al judetului Somes, Daday a dat dispozitie sa fie dati afara toti invatatorii romani din satele unui judet care era romanesc in proportie de 90%. Imediat dupa "eliberare", acest personaj sinistru fuse