La ora la care cititi acest material, Gheorghe e de trei zile acasa, probabil incercând sa descurce problemele casnice la care a visat vreme de doi ani. Joi insa, pe la ora prânzului, nu era decât un detinut, un puscarias cazat la Pelendava. Un pungas asteptând nerabdator sa se implineasca termenul când va iesi pe portile inchisorii si se va intoarce la familie, spasit si curat ca lacrima. Abia isi luase prânzul impartit in curte, la cazan. Se intorsese in dormitorul lung de vreo cincizeci de paturi si, asa imbracat cu hainele de lucru cum era, cuminte, pe marginea patului, isi sorbise pe indelete ciorba. Nici nu-i simtise gustul. La câte gânduri ii treceau prin minte, toate de-a valma, cum sa mai stea sa ia aminte la zeama din farfurie? Buna, rea, ce mai conta, când a doua zi il astepta nevasta cu masa pusa si cu toate neamurile de jur-imprejur? Acum statea pe pat si incerca sa-si puna ordine in cap cât de cât. Trebuia sa plece la munca, afara, la solarii, unde fusese repartizat când il adusesera la Pelendava, in august. Dar nu-i venea. De fapt, nu-i mai ardea de nimic. Dupa doi ani si 19 zile numarate in puscarii - pe Alecsandri si aici - se saturase de tot. De sculat cu noaptea in cap, la 5.00, de apeluri, tigari cumparate cu tot felul de „munci“ umilitoare, de mâncare fara gust, de sarbatori udate cu lacrimi si vizite urâte, „la faianta“, de nopti nedormite si dimineti plânse. Se saturase sa-si tot injure soarta si ziua in care l-a pus necuratul sa greseasca. Se saturase sa fie cuminte, ascultator, sa le faca voia tuturor, numai sa iasa mai repede. E drept, cu munca si cumintenia câstigase 66 de zile de libertate. Dar acum parca nu-i mai pasa. De nimic, in afara de ziua de mâine. Paste in februarie Ramasesera mai putin de 24 de ore. Le numara cu inima, nici nu trebuia sa se uite la ceas. Chiar asa, barbat la 47 de ani, avea emotii, trebuia sa recunoasca. Iar nera