DOAR UNU-I! E februarie. 2007. O zi frumoasa. Prea frumoasa, curios de frumoasa pentru perioada aceasta a anului. Este cald, iar lumea mai fericita.
Oare se mai gandeste cineva la Gica Petrescu? Mai are cineva un gand, o amintire legate de maestrul Gica? Ii mai pasa cuiva de cel al carui cantec nu lipsea de la petrecerea romanilor?
"Gica Petrescu? Daâ cum sa nu il stiu? Avea melodia aceea... O stiu⦠Cum Dumnezeu ii zice? Era cunoscuta. Sau nu era a lui si o canta⦠stai ca-mi scapa numele⦠zi-i tu", isi da ochii peste cap si se chinuie din rasputeri sa-si aminteasca doua nume mari. "A, mi-am amintit. El canta «Drumurile noastre toate», nu-i asa? NU ERA EL? Aaa, da, era Dan Spataru. Dar mi-l amintesc pe Gica Popescu. Fratelui meu ii plac cantecele vechi". Ea este Oana. Are 24 de ani si e vanzatoare intr-un fast-food.
VECHI, DAR BUNE! Ma plimb cu liftul de dragul lui Gica. Liftiera rade. Normal ca-l stie pe maestru. "Era cantaretul pe care-l uitase Dumnezeu pe pamant. Dar canta frumos. Si-avea atatea cantece! Ce sa mai zic despre el? «Uite-asa as vrea sa mor, cu paharul langa mine» sau «Casuta noastra, cuibusor de nebunii». Astea mi-au placut mie cel mai mult". Intr-o cafenea, domnisoara in rosu aduce nota. Iolanda are 31 de ani. "Il stiu pe Gica Petrescu. A fost un mare cantaret." Subiectul o intereseaza, pentru ca zaboveste la masa mea mai mult timp. "Imi amintesc ca parintii il placeau foarte mult. Mergeau la spectacolele lui si ascultau muzica lui Gica Petrescu. Mai au pe-acasa chiar si viniluri. A fost un mare artist si chiar imi pare rau ca a murit!" Un client. Tot tanar. "Mosul ala care canta romante? Era mare. Cel mai bun. Ce canta? Ceva cu Bucurestiul, nu? Si cu tramvaie!?" Du-l acasa, mai tramvai, ca-i tanar si n-are habarâ¦
"Gica Petrescu a avut cele mai frumoase cantece de petrecere. Cantecul lui era sinonim cu veseli
