Legislaţia românească privind adopţiile este mai permisivă decât în alte ţări europene. Procedurile privind adopţia sunt mai scurte, iar restricţii privind vârsta maximă a Legislaţia românească privind adopţiile este mai permisivă decât în alte ţări europene. Procedurile privind adopţia sunt mai scurte, iar restricţii privind vârsta maximă a părinţilor adoptatori nu există, arată un studiu al Oficiului Român pentru Adopţii (ORA). Acesta a analizat legislaţiile în vigoare în Marea Britanie, Irlanda, Cehia, Danemarca, Austria, Germania, Italia şi Olanda. "Studiul pune foarte bine în evidenţă faptul că procedurile privind adopţia sunt la fel peste tot, chiar dacă instituţiile care iau deciziile sunt diferite", a declarat secretarul de stat de la ORA, Theodora Bertzi. Astfel, vârsta copiilor care pot fi adoptaţi este, în majoritatea statelor, sub 18 ani, cu excepţia Olandei, unde adopţia se poate realiza până când persoana înfiată împlineşte 21 de ani. În privinţa limitelor vârstei minime pe care trebuie să o aibă un copil pentru încuviinţarea adopţiei, acolo unde ele există, acestea sunt legate de momentul la care părinţii naturali pot să-şi exprime consimţământul la adopţie.

Criteriile după care se face evaluarea şi atestarea potenţialilor părinţi adoptivi sunt relativ comune pentru toate ţările analizate, mai arată studiul. În schimb, variază foarte mult condiţiile impuse adoptatorilor. În România pot adopta atât persoanele singure, cât şi cuplurile căsătorite, fără să existe limite maxime de vârstă pentru adoptatori, ca în celelalte state cuprinse în studiu. Spre exemplu, Austria are cea mai ridicată vârstă minimă pe care trebuie să o aibă părinţii adoptatori (28 de ani mama şi 30 de ani tata), iar în Olanda pot lua un copil în adopţie doar persoanele care nu au împlinit 40 de ani. În ceea ce priveşte numărul adopţiilor, în 2006 au fost înregistrate 1.272. În