Floarea florilor. Sta in pridvor pe-un scaunas de lemn. Daca ar cobori cele sapte trepte inalte de piatra, ar trece mai intai pe langa un paducel cu crengi incarcate de boabe roscate. Dar nu coboara. E hotarata sa mai astepte, pana cand lumina inserarii va mai cuprinde un colt din gradina in care se...
Floarea florilor
Sta in pridvor pe-un scaunas de lemn. Daca ar cobori cele sapte trepte inalte de piatra, ar trece mai intai pe langa un paducel cu crengi incarcate de boabe roscate. Dar nu coboara. E hotarata sa mai astepte, pana cand lumina inserarii va mai cuprinde un colt din gradina in care se petrece de o vreme incoace o mare taina, fara de inteles. Acolo s-au adunat, aduse parca de o mana straina, toate florile pentru care demult, cand era cunoscuta ca mare mesteroaie de buruieni, strabatea vai si dealuri, ba cateodata si munti, fara sa-i para rau ca-i trece viata pe drum.
Maria lui Sava Raduta e din neamul Ursestilor, neam mare si vechi, cu radacini adanci in Coza Vrancei si-n Haulisca, sate apropiate. La inceputul lunii martie va implini optzeci si doi de ani, dar "nu-i samt deloc", imi spune razand, "ca mi-s cam iute de felul meu." De-o vreme incoace, de cand copiii i s-au asezat fiecare la casele lor, Maria sta singura. Asa am gasit-o si eu, dar numai dupa ce am trecut cu greu de paznicul curtii - un caine mare si rosu, care nu s-a dat dus si legat, cu nici un chip, curios sa vada ce treaba au niste straini cu stapana lui. Cu parul strans in broboada, Maria ma priveste cu oarece teama, nevrand sa creada ca am batut atata distanta, doar ca sa imi povesteasca despre ierburile si florile pe care le cunoaste ca nimeni alta, si care i-au dus renumele cat e Vrancea de mare. Imi spune, sigur ca-mi spune ce stie, dar de unde sa inceapa? Ca ea, de cand e pe lume, tot pe langa flori si ierburi a fost, cu ele a crescut si langa ele a stat to
