Nu stiu altii cum sint, dar febra Oscarurilor mie imi aminteste de agitatia pentru o serbare scolara. Gasim toate speciile, tocilarii, frumosii clasei, inadaptatii, yesmenii, nonconformistii, nedreptatitii etc.
Hollywoodul este tarimul pierzaniei, locul unde vinzi tot pentru celebritate, tot, chiar si corpul pe care trebuie sa-l cioplesti la chirurgul estetician, inainte sa-l scoti pe piata. Mizeriile glamoroasei industrii hranesc un an tabloidele. Megalomania este limfa afacerii. Razboaie de o cruzime greu de patruns se poarta intre impresari, actori, regizori si producatori.
Decizii de afaceri idioate (bugete enorme consumate pentru filme stupide, fara incasari) fac deliciul revistelor de specialitate.
Si, o data pe an, se face serbarea. Apar toti ferchezuiti si cuminti, se prezinta la caminul cultural si asteapta coronitele. O minciuna frumoasa, suculenta si cu multa noima, pina la urma. Scorsese este prototipul elevului silitor, care munceste pina in pinzele albe, fara sa cedeze nervos, pentru un premiu. Omul asta este exemplul suprem de optimism. El este rebel si revolutionar in film.
In viata reala si-a asumat rolul de mic-burghez muncitor care e in stare sa produca capodopere in serie fara sa se lase descurajat de ceva.
Alte intimplari de la serbarea Hollywoodului: amuzanta a fost chestiunea cu diamantele. Pe de o parte, unele staruri au incercat, in spiritul fimului “Blood Diamond”, sa boicoteze industria, sa-si arate sprijinul pentru mesajul transmis prin DiCaprio.
Alte vedete au fost cumparate cu totul de cel mai mare producator de diamante, De Beers, si au purtat mult mai multe bijuterii decit era cazul. E placut sa vezi ca un film chiar slabut, zic criticii, poate pune pe jar o industrie grea, cu o fata intunecata, cum e cea a exploatarii diamantelor in Africa.
De cealalta p
