A jucat in numeroase productii ale scenei Teatrului National, dar rolul care i-a adus o mare implinire a fost cel al Laurei Wingfield din piesa "Menajeria de sticla". Considera ca Maica Tereza de Calcutta si Kant, Virginia Woolf si Mozart sunt persoanele care i-au marcat destinul. Astazi, actrita Brandusa Casandra Mircea implineste 35 de ani.
"Nu pierdem decat ceea ce e de pierdut" "In prezent lucrez in cadrul workshopului pe teme shakespeariene, condus la Teatrul National de regizorul Radu Penciulescu, iar in cursul lunii martie astept finalizarea proiectului independent de teatru experimental «Voci interioare», in regia autoarei Ilinca Bernea, la Schiller Kulturhaus. Anul 2006 mi-a adus, dupa patru ani de obstacole, premiera cu «Menajeria de sticla» de Tennessee Williams, in care mi s-a incredintat rolul Laurei Wingfield - o reala provocare artistica, o bucurie atat de asteptata, o implinire perceputa in fata fiecarei sali pline, onoarea de a juca in regia doamnei Catalina Buzoianu, alaturi de doamna Valeria Seciu la Teatrul National din Bucuresti. Am crescut in teatru, tatal meu, Mircea Dumitru, fiind actor la Giulesti/Odeon, asa ca el a fost cel care m-a orientat catre aceasta meserie. Ceea ce uneori am pierdut s-a datorat unui context pe care l-as numi mai curand nefavorabil, si nu posibilitatilor mele la momentul respectiv, nici celor de reactie, nici celor de decizie.
Nu pierdem de fapt decat ceea ce e de pierdut, nu castigam decat ceea ce are sens sa castigam, iar sensul poate fi intotdeauna ascendent daca perceptia ramane deschisa si fertila. Intr-un fel, o luam de la capat in fiecare zi prin gestul de a continua pe singurul drum care ne apartine fiecaruia. Calea e intotdeauna proprie, unica si in curs de dezvaluire. Arta e o forma de cunoastere, Teatrul - un nesfarsit laborator de cercetare in care experimentatorul isi este lui insusi, la m
