Discutam cu un amic, ieri, despre new media (cam saraca expresia, poate gasim alta, eu i-as spune deocamdata post-media, astept idei ). Zice amicul: Blogul nu e presa pentru ca presa presupune “autoritate institutionala”, un staf, o echipa, un brand atasat, o linie editoriala etc. Blogul e ceva acolo de dat cu parerea…Zic eu: presa nu e institutie in primul rind, si nici in al doilea, al treilea… e pina la urma comunicare pur singe. “Autoritatea” ei nu e data si nici nu ar trebui data de faptul ca are in spate o institutie ci de calitatea comunicarii. Prin urmare blogul e presa sau nu in functie de acest deziderat. Si acum, o constatare recenta, cumva si in sprijinul celor spuse mai sus: Presa traditionala (aia “institutionalizata”, conf. amicului meu) moare incet dar sigur pentru ca sub masca autoritatii ascunde de fapt o realitate tot mai greu digerabila: mai mult dicteaza decit dialogheaza. Citesc zilnic majoritatea comentariilor cititorilor de pe www.cotidianul.ro. De la un punct incolo, “forumistii” nu mai dezbat continutul articolului ci isi formuleaza si disputa propriile subiecte. Site-ul ziarului devine astfel o simpla platforma, o gazda discreta a unui nou “cotidian”. Cititorii Cotidianului devin ziaristi, iar noi ziaristii Cotidianului simpli cititori. Mi se pare incredibil de fain. Sint masochist daca ma bucur ca din “autoritate editoriala” devin, in chiar institutia la care lucrez, un banal “auditor”? Eu zic ca nu.

PS. Un text “politic” si neaparat sincer , cit de curind.

Discutam cu un amic, ieri, despre new media (cam saraca expresia, poate gasim alta, eu i-as spune deocamdata post-media, astept idei ). Zice amicul: Blogul nu e presa pentru ca presa presupune “autoritate institutionala”, un staf, o echipa, un brand atasat, o linie editoriala etc. Blogul e ceva acolo de dat cu parerea…Zic eu: presa nu e institutie in primul rind, si nici