Ca au ajuns cei doi paralei politici sa se certe in direct la televiziunea publica, la o ora de maxima audienta, e chiar un lucru neasteptat. Pâna acum nu s-ar putea spune ca s-au pastrat aparentele. Mai ales de la Cotroceni nu a existat nici o retinere de a ataca in vazul tuturor guvernul, pe liberali, si sa se ceara zi de zi capul lui Popescu Tariceanu. Vina acestui guvern performant este ca exista. Basescu si-a imaginat când a ajuns presedinte ca e singur la putere si face ce crede el de cuviinta. Nu cred ca intelege cum functioneaza institutiile statului, ce rol au parlamentul, guvernul, justitia. Crede ca politica intr-o tara europeana se face de catre o persoana, un jupân care imparte dreptatea. Adica avantajele puterii. Care isi constituie o curte, un anturaj pe care il serveste si de care este servit. Povestea cu Elena Udrea si baietii care primesc comenzi de asfalt, lucrari publice de zeci si sute de milioane de euro, sosele si bulevarde de reparat si alte chestii care fac bani frumosi, se cunoaste. Asta nu il impiedica sa faca pe justitiarul... Dincolo avem povestea cu petrodolarii si o nepricepere de a comunica si de a spune lucrurilor pe nume cronice. In vreme ce Basescu este un excelent comunicator, unul nascut, nu facut. Degeaba sare el acum la gâtul presei si o vorbeste de rau. Basescu s-a ridicat in esenta datorita presei, chiar daca nu este o inventie mediatica, asa cum sunt alti lideri politici. Basescu are un instinct sigur al pietei politice, stie ce se cauta, ce vrea lumea, care sunt curentele din opinia publica. Spune ce vrei sa auzi, are sarm, plaseaza replici care pot fi puse pe prima pagina ca titluri. Pentru asta, jurnalistii l-au considerat, inca de acum zece ani, unul de-al lor. Dar una e in opozitie si alta la guvernare. Cum jurnalistii au inceput sa observe devierile antidemocratice ale locatarului de la Cotroceni, Basescu a iesit la ata