Sentintele au fost pronuntate. Condamnatii, osanditi la ani de inchisoare, au parasit liberi sala tribunalului, in asteptarea apelului. Lucrurile s-au petrecut la Vaslui si ii priveau pe preotul Corogeanu si pe maicile sale, vinovate de moartea tinerei Irina Cornici, in urma rastignirii pe o cruce, timp de trei zile. Reactia preotului, la aflarea sentintei, a fost sa se mire de gravitatea ei (14 ani inchisoare). Nu cainta, ci proteste.
Faptele sunt prea cunoscute pentru a fi reluate in amanunt: Irina suferea de o grava boala mintala. Dupa ce fusese internata in spital si primise un tratament in urma caruia suferinta ei se ameliorase. Dupa ce a continuat sa ia medicamentele prescrise timp de trei saptamani, tratamentul a fost oprit, iar simptomele au reaparut. Atunci a avut loc acea barbara "alungare a demonului", prin legarea fetei pe o cruce improvizata, fara apa si fara mancare, timp de trei zile. Pare neindoielnic ca Irina murise cand preotul s-a hotarat sa cheme Salvarea.
Ierarhia ortodoxa s-a desolidarizat, chiar de la aflarea faptelor, de preot si de maici. Preotul a fost caterisit. Dar in populatia locala s-au auzit multe voci in favoarea impricinatilor, despre care se sustine ca a procedat cum trebuie, tanara fiind stapanita de diavol.
Este posibil ca, in numele credintei religioase (indiferent daca o calificam drept retrograda, superstitioasa etc.), sa se actioneze cu o asemenea lipsa de omenie? Pentru credinciosi, ca si pentru necredinciosi, pentru sceptici si pentru atei, pentru cei cu credinte slabe, ca si pentru cei smeriti nu poate exista decat un singur raspuns: exista o obligatie de omenie care are intaietate asupra oricarei credinte si nimeni, sub nici un cuvant, in numele nici unui principiu, in numele nici unui ordin, nu are dreptul de a depasi limitele respectului fata de persoana umana, sa tortureze si cu atat mai putin sa o
