Luna aceasta se implinesc 16 ani de la intrarea in vigoare a primei legi care a incercat repunerea in drepturi a proprietarilor de pamint - Legea fondului funciar nr. 18 din 19 februarie 1991. Considerata initial unul din marile succese ale revolutiei din decembrie, actiunea de retrocedare a terenurilor preluate abuziv in perioda comunista s-a dovedit a fi, de fapt, un imens generator de haos si dispute. Motivul? Odata cu punerea ei in practica, Romania s-a vazut coplesita de mii de proprietati de citeva hectare, imposibil de dotat si exploatat pe criterii de performanta. Asa ca, dupa furia de inceput, in care redobindirea si lucrarea proprietatii era o mindrie, unul cite unul, taranii au abandonat cursa si si-au arendat terenurile. Era lesne de inteles ca nu aveai cum sa cistigi bani de pe un petec de 2 - 3 metri latime si citeva sute lungime. Asa s-a ajuns in situatia ca trei sferturi din suprafata agricola a judetului sa fie lucrata in ferme specializate, de citeva sute de arendasi - societati comerciale, societati agricole sau persoane fizice. Numarul mare de persoane implicate in acest sistem, insa, a generat in fiecare an dispute, tensiunile dintre arendasi si arendatori, atingind intotdeauna apogeul la impartirea cistigului. De o parte sint arendasii, intr-o lupta continua cu natura si fiscalitatea, iar de cealalta, arendatorii, fiecare cu problemele lui.

Sint convinsa, intr-o Romanie europeana, oricine e de acord ca aceasta forma de exploatare a terenului reprezinta viitorul, una din conditiile necesare dezvoltarii spatiului rural fiind renuntarea la practici agricole primitive. Dar la fel de bine trebuie sa constientizam si ca micul proprietar trebuie protejat. Pentru ca, sa fie clar, arenda a fost si a ramas un joc de ruleta: cine a avut noroc de arendas, a avut si i-a fost bine, cine nu, a ajuns, cum spun taranii, "de batjocura". Iar in acest ul