Mulţi braşoveni sunt familiari cu „viaţa de uzină”. Trezirea la 5 dimineaţa, semnarea condicii la 7, cafeaua prelungită până la ora 09.00. Apoi puţină muncă până la ora 12.00, o pauză de masă prelungită, siesta de după masă, aşa ca să cadă bine, apoi puţină bârfă ca-ntre colegi. Iar puţină muncă, apoi altă muncă în interes personal, că vecinu’ de la 7 dă o bere dacă-i fac piesa asta la strung, apoi pregătirea de plecare. Între timp, muncitorul îşi mai găseşte şi puţin timp să ia cu el câte un şurub - că-i trebuie la balcon, o piuliţă pentru raftul de la cămară şi gata! Cei cu mai mult tupeu mai iau şi câte o piesă, că poate o vând şi mai fac un ban în plus. Obiceiul este împământenit încă de pe vremea când uzinele erau ridicate în slăvi şi cântate în imnuri patriotice, alături de macarale şi tovarăşi.

„Se fură diferite piese, carcase de aluminiu”,

La vremuri noi, obiceiuri vechi. Muncitorii de la uzina Hidromecanica nu au făcut nici ei excepţie de la această „regulă”. Chiar dacă numele patronului nu mai este „Statul Român”, strungul tot strung a rămas. Aşa că au continuat să fure. Dar cum la patron pe primul loc este venitul, treburile s-au schimbat. Hidromecanica a devenit prima uzină comunistă din Braşov în care halele sunt supravegheate... electronic. Conducerea întreprinderii a amplasat camere video pentru a supraveghea muncitorii. „S-au pus camere de luat vederi pentru că se fură ca-n codru. Se fură diferite piese, carcase de aluminiu”, a declarat Mircea Apostu, fostul lider sindical al sindicatului Hidro Forţa.

Nu mai merge treaba

De când dispozitivele video au luat locul maiştrilor, treaba nu mai merge ca înainte. „Nu-i chiar aşa de plăcut să te simţi supravegheat. Acum nu prea se mai fură şi procesul de muncă este şi el monitorizat”, a spus Apostu. Muncitorii nu mai pot fura după cum erau obişnuiţi, însă ce-i doare mai