Consilierii locali din Timisoara sunt, dupa toate aparentele, niste oameni foarte ocupati. Chestiunea e ca nu stim inca exact daca principalul lor gand e acela de a veghea la binele urbei si al cetatenilor sau se apleaca mai mult spre problemele personale.
Inclinam, totusi, spre a doua varianta, pentru ca altfel nu ne putem explica de ce, de doua ori pe an, se impart 500 de milioane de lei vechi pentru a fi platite sondaje de opinie care sa arate care este "starea natiunii" in urbea de pe Bega. Iar sondajul, fireste, releva, in termeni sociologici, ceea ce se stie de cativa ani incoace.
Aceste date nu ofera, insa, nimic spectaculos si nu aduc la cunostinta autoritatilor municipale vreun lucru despre care acestea sa nu aiba habar. Ca drumurile sunt proaste, ca orasul este mizer, asa cum nu a fost, poate, nici macar in vremea comunistilor, ca nu sunt parcari sau soselele sunt aglomerate - sunt lucruri pe care edilii le pot vedea la fiecare pas in oras.
E de ajuns sa deschida ferestrele birourilor si peisajul descris in termeni stiintifici si reflectat in procente sa le fie dezvaluite ochilor in toata splendoarea lui. In loc sa comande sondaje care sa le arate ceea ce ei cu siguranta stiu, mai bine ar lua la pas cartierele Timisoarei si ar afla, pe gratis aproape, ceea ce le-au pus la dispozitie, pe banii contribuabililor, institutele de sondare a opiniei publice.
Si apoi, ne indoim ca oamenii simpli, care vin saptamanal in audiente la alesii poporului, nu ridica aceleasi probleme. Dar sondajul este altceva. Este un mod de a mai trage un pic turta pe spuza alesilor, care, dincolo de problemele orasului, sunt, in anumite segmente, degrevati de "vina" de a se fi ajuns aici.
Primaria, Consiliul Local, Prefectura, primarul, viceprimarii, consilieri, toti, fara deosebire, ies bine in topurile increderii sau a celor despre care oamenii considera ca si
