Tulburarea care a cuprins clasa politica româneasca dupa 1 ianuarie 2007 pare sa se apropie de un sfârsit neasteptat. Incercarea social-democratilor de a-l suspenda pe presedintele Basescu se dovedeste a fi esuata. Nu numai ca publicul este impotriva convocarii unui referendum pentru a-l demite pe Traian Basescu, dar agitatia provocata de social-democratii condusi de Mircea Geoana a provocat o riposta dura din partea fostului primar al Capitalei. El a cerut parlamentului sa fie de acord cu un referendum pe tema votului uninominal, una din caile considerate magice pentru a improspata structura parlamentului. Riposta lui Basescu, neasteptata si bine primita de public, i-a adus sprijinul liderilor de opinie si reinnodarea relatiilor dintre presedinte si societatea civila. Brusc, din atacat, Traian Basescu a devenit atacator. Si cum stim din intâmplari mai vechi sau mai noi, când ataca, Traian Basescu este neindurator. Ce s-a intâmplat de fapt? Social-democratii au inceput anul 2007 cu o miscare foarte potrivita. Au convocat o intâlnire strategica in locul devenit deja clasic, la Bran, iar acolo au decis pregatirea campaniei pentru alegerile europene si consolidarea structurilor politice ale partidului dupa Congresul din decembrie 2006, abia incheiat. Aceasta linie de actiune i-ar fi condus pe social-democrati la o pozitie consolidata pe scena politica a României. Obiectivul PSD a fost de a trimite in Parlamentul European cel putin tot atâtia parlamentari cât au si acum, adica 12, aproximativ 35% din cele 35 de locuri alocate României. Nu este mai mult decât in 2004, dar nu este nici mai putin. Daca ar fi obtinut 12 locuri de europarlamentari, social-democratii ar fi demonstrat ca, in ciuda tulburarilor interne, si-au pastrat ponderea electorala. Dar controversa dintre primul-ministru Tariceanu si presedintele Basescu a luat o turnura neasteptata. Cum-necum, acestia au i