- Social - nr. 40 / 28 Februarie, 2007 Apararea civila reprezinta o componenta principala a sistemului de aparare al oricarui stat. In doctrina militara a S.U.A., apararea civila este considerata ca o componenta strategica de baza; in cea a Angliei, ca a patra arma (dupa fortele aeriene, maritime, de uscat); in cea a Frantei, ca una din cele trei forte de baza ale apararii (apararea militara, economica si civila), iar in cea a Suediei, ca al doilea element esential al sistemului de aparare. Dupa 11 septembrie 2003, rolul apararii civile a crescut enorm, numai guvernantii Romaniei de ieri si de azi nu au inteles acest lucru. In Romania apararea civila a fost organizata la 25 octombrie 1929 sub denumirea de "apararea pasiva", apoi in 1952 s-a reorganizat sub denumirea de "apararea locala antiaeriana". Abia la 28 februarie 1978 a revenit la denumirea si scopul ei adevarat - APARAREA CIVILA, care reprezinta un ansamblu de forte si mijloace, masuri si activitati organizate de guvern si consiliile locale, pentru pregatirea populatiei, a terenului si economiei, in vederea reducerii efectelor catastrofelor cauzate de razboaie, atacuri teroriste, inundatii sau alte accidente umane sau naturale. Din datele aparute in literatura de specialitate rezulta ca numarul victimelor din randul civililor este tot mai mare. Daca in Primul Razboi Mondial acest raport a fost de 19 militari pe front si un civil in spatele frontului, in cel de-al Doilea Razboi Mondial, raportul a fost de unul pe front si unul in spatele frontului. In razboiul din Coreea (1950-1952), raportul a fost de un militar pe front si de 5 civili in spatele frontului, iar in razboiul din Irak, numarul civililor cazuti victime este de zeci de ori mai mare decat al militarilor. In atentatele teroriste din ultima vreme cad foarte multi civili nevinovati, asa cum cad si la catastrofele naturale, si vor cadea si mai multi d