Adunarea generală a acţionarilor a decis lichidarea voluntară a societăţii Tractorul. Este o ştire care trebuie să ne bucure sau să ne întristeze? Este, mai degrabă, o ştire cu valoare de simbol pentru soarta întreprinderilor comuniste. Nişte oameni îşi vor pierde slujbele; sau doar iluzia că au o slujbă. Ei lucrau de mulţi ani într-o fabrică producătoare doar de pierderi. Ani de zile, guverne temătoare au tot căutat soluţii pentru a menţine în viaţă întreprinderea d

Adunarea generală a acţionarilor a decis lichidarea voluntară a societăţii Tractorul. Este o ştire care trebuie să ne bucure sau să ne întristeze? Este, mai degrabă, o ştire cu valoare de simbol pentru soarta întreprinderilor comuniste. Nişte oameni îşi vor pierde slujbele; sau doar iluzia că au o slujbă. Ei lucrau de mulţi ani într-o fabrică producătoare doar de pierderi. Ani de zile, guverne temătoare au tot căutat soluţii pentru a menţine în viaţă întreprinderea din Braşov; altfel, cei care acum îşi vor pierde slujbele ameninţau că vor bloca drumurile. De fapt, ei îi şantajau pe ceilalţi plătitori de impozite, iar guvernele, slabe şi bântuite de mentalităţi etatiste, găseau câte o modalitate de a mai prelungi agonia. Deci, este falimentul un motiv de bucurie? Falimentul este doar o dovadă a stării de normalitate. Întreprinderile, ca şi oamenii, mor şi din motive nedrepte. O firmă poate sucomba din cauza unui management defectuos, chiar dacă activează într-un domeniu cu cerere pe piaţă. Falimentul face ordine pe piaţă; îi înlătură pe cei ineficienţi. Atunci când statul intervine şi nu vrea să lase o companie să-şi dea obştescul sfârşit, nu face decât să irosească resurse şi să distorsioneze piaţa. Iar sfârşitul nu poate fi decât cel la care s-a ajuns în cazul întreprinderii braşovene.

Economia românească nu a decolat încă de acum 10-12 ani tocmai din cauză că