Conform studiilor, cel putin una din noua persoane a fost hartuita sexual la locul de munca sau cunoaste astfel de cazuri. Cu toate acestea, foarte putine isi iau inima in dinti si reclama acest comportament. Motivul este atat necunoasterea legislatiei, cat si procedura care trebuie parcursa pentru a avea castig de cauza. In perioada aprilie 2005-decembrie 2006 Agentia Nationala pentru Egalitate de Sanse a primit doar trei reclamatii, dar inspectorii de munca nu i-au sanctionat pe patronii reclamati, deoarece nu au fost suficiente probe. Iata si cele trei cazuri, nominalizate ca situatie actuala in practica judiciara din Romania, prezentate de Centrul Parteneriat pentru Egalitate.

A.S. nu i-a adus la cunostinta managerului general faptul ca o deranjeaza comportamentul acestuia si, prin urmare, nu au fost indeplinite conditiile clasificarii comportamentului ca fiind hartuire sexuala. In plus, inspectorii de munca au considerat ca mutarea lui A.S. intr-un alt birou, unde nu are calculator si telefon, nu a fost efectul respingerii comportamentului familiar al managerului general.

In ceea ce priveste hartuirea sexuala la locul de munca reclamata de D.G., urmata de concedierea acesteia, inspectorii de munca au considerat ca "aceasta nu a influentat negativ situatia acesteia in ceea ce priveste promovarea profesionala, remuneratia sau veniturile de orice natura ori accesul la formarea si perfectionarea profesionala in cazul refuzului de a accepta un comportament nedorit, ce tine de viata sexuala".

In cazul semnalat de G.K., inspectorii de munca au constatat ca faptele fac obiectul unui conflict de munca dintre angajator si petenta (cauzat de un accident de munca) si nu a unui caz de hartuire sexuala.

O alta institutie, Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii, a primit in 2005 sesizari in legatura cu doua cazuri declarate ca fiind hartuir