Ministrul finantelor, Sebastian Vladescu, si-a testat aptitudinile de intreprinzator dupa un model practicat de multi romani in primii ani de dupa 1990. A vandut martisoare prin intersectiile Capitalei, a vandut ziare. In 1991, a trecut la castravetii bulgaresti. Ii cumpara de la vecinii nostri bulgari si ii vindea in tara. N-a ratat nici comertul cu haine aduse din Ucraina.
Astazi, nu detine nici imperii economice, si nici lanturi de buticuri. Spre deosebire de alti romani, cu care concura in anii ‘90 pe segmentul micului comert, Sebastian Vladescu a ales sa se plaseze pe scena politica si a avut sansa sa-l cunoasca pe Calin Popescu Tariceanu.
Interesanta a fost relatia dintre cei doi oficiali romani. In 1997, au lucrat impreuna in Ministerul Industriilor si Comertului: Tariceanu - ministru, Vladescu - secretar de stat. Un an mai tarziu, s-au lansat impreuna in afaceri, infiintand societatea Leader High-Tech si apoi firma de constructii Antrepriza de lucrari publice si industriale.
In 2005, dupa ce a devenit premier, Tariceanu l-a preferat pe Vladescu pentru functia de ministru al finantelor.
Averea ministrului Sebastian Vladescu ramane o necunoscuta pentru publicul larg, in conditiile in care acesta a incalcat legislatia privind completarea declaratiilor de avere.
Vladescu si-a permis sa sfideze pe toata lumea si sa consemneze in ultimele doua declaratii de avere, din ianuarie si decembrie 2006, la rubrici precum bunuri „mobile“ sau „imobile“ detinute, expresii ca „idem“ sau „idem cu declaratia anterioara“, desi trimiterea la un astfel de document este aberanta, cata vreme el nu poate fi accesat de cei
indreptatiti sa faca acest lucru, „declaratia anterioara“ lipsind cu desavarsire de pe site-ul Ministerului Finantelor Publice sau al Guvernului.
Secretomania lui Vladescu cu privire la
