Pentru astazi am ales doua carti noi in format electronic de la LiterNet, cu sase autori! Prima, Buna Cristina! Pa Cristina!, este un scenariu redactat de patru autoare: Ana Agopian, Carmen Mezincescu, Oana Rasuceanu si Iulia Rugina. Cea de-a doua este un palimsest, De la moartea copilului la uciderea copilului/Teatru si sculptura, scris de George Banu si Monique Borie.
- No one is her chain sau reconstructia unui sentiment
Greu de facut abstractie de faptul ca avem de-a face cu un text scris de patru femei – ca femeie, nu pot sa-mi abtin curiozitatea despre cum ar comenta un barbat scrierea de fata. Mi-a placut la prima lectura, si la a doua, probabil si acum, cind am recitit-o a nu stiu cita oara pentru a-i scrie o prezentare. Ca sa reiau un cliseu, as putea spune chiar ca m-am regasit in ea, asta inseamna de fapt ca mi-a placut. Un sentiment mai curind amar, caci am perceput-o la modul trist inca de la inceput.
Admir multe scriitoare, totusi de placut in sensul de placere nu mi-au placut cu adevarat decit cartile unor barbati. Iata un gind care imi vine acum pentru intiia oara: ca sa iti poata placea ceva, trebuie sa te relaxeze, ca sa te relaxeze, trebuie sa te ajute sa evadezi din tine, ca sa te ajute sa evadezi din tine trebuie sa iti fie cumva strain, diferit. Si nu am sa insist asupra faptului ca o femeie este de cele mai multe ori diferita la nivelul palpabil al sufletului de un barbat. Cristina din sceneta imi aminteste mult de mine la o virsta pe care nu mi-o iubesc – virsta ei. Prima indragosteala, caci mai tirziu vom conveni cu toatele ca nu merita sa o numim prima dragoste. Un sentiment de care ne amintim cu zimbetul pe buze, ca sa nu recunoastem ca de fapt ne provoaca amaraciune. Cite iubiri de la treisprezece ani dureaza, sau macar devin fapt? Cel mai adesea nici una.
Noi, fetitele crescute mari, ii vom z
