Stăm de cinci minute cu meniul în faţă fără să ne hotărîm: aş bea un şpriţ, dar nu-i destul de cald afară şi e prea mult soare pentru un Merlot sau un Pinot Noir. Amicul meu ar bea o bere. Într-un tîrziu cerem un rozé, "Vinul cavalerului". Vinul e uşor, bun, decizia a fost grea. Şi e abia începutul.
- Îi iei mărţişor?
- Habar n-am. Nu ştiu. De fapt, mi se pare penibil să mă duc acasă cu veşnicul mărţişor şi atît. Am auzit că în ultimii ani se poartă cadourile consistente de 1 Martie: maşini, bijuterii, bilete de avion pentru o excursie romantică la Paris...
- Dar tu?
Nu s-a decis. Soarbe lung din pahar şi rosteşte greu, ca sub anchetă:
- Am găsit un model de inel, dar nu ştiu dacă i-ar plăcea din aur galben sau din aur alb. Şi, de fapt, nu ştiu nici dacă i-ar plăcea inelul!
- Pui sau peşte?
Chelnerul ne priveşte cu zîmbet larg. Eu mă încrunt, amicul meu se cufundă din nou în menu. Urmează o serie lungă de întrebări: ce peşte, în ce fel, ce garnitură, poate, ar fi mai bine pui... În cele din urmă, îl lăsăm pe chelner să aleagă.
- Ai găsit şcoală pentru cea mică?
N-am găsit. De fapt, am găsit vreo patru, dar n-am reuşit să decid care dintre ele ar fi cea mai potrivită. Şcoală publică sau şcoală particulară? Şi dacă e particulară, de unde ştiu eu că e mai bună decît cea publică?! Şi viceversa!
- Dar tu, ce-ai făcut cu Maria?
Maria e mare. E la facultate, deşi corect ar fi să spun că e la facultăţi. La trei: Jurnalistică, ASE şi Drept. Două cu taxă, una fără. Nu s-au putut decide în familie. El a vrut-o la Jurnalistică, nevastă-sa, la Drept. Iar copilul a vrut ASE. Şi aşa a rămas: la toate.
Sună un telefon. Într-o secundă masa se umple de mobile; şase bucăţi, cîte trei de căciulă. Ne bufneşte rîsul.
- Nici tu nu poţi să renunţi?
Nu pot. Pe unul dintre ele am un număr alocat de pe la î
