După cinci luni petrecute în Catalunya la universitatea din Lleida, naiv să fii, şi să nu vezi că o specie aparte de studenţi se plimbă relaxaţi pe holuri. Sînt cei mai îndrăciţi în ale coafurilor rasta şi piercing-uri, cei mai zgomotoşi şi cei mai fericiţi, dornici să lege prietenii rapide, de tipul Coca Cola light, adică fără efect de durată. Ei sînt studenţii Peter Pan, au fanteziile lor şi un statut aparte, dar adevărul e că, după ce petrecerea va lua sfîrşit, vor fi deja jumătate restanţieri, un sfert aproape dependenţi de droguri şi un sfert nostalgici pe viaţă. Restul se vor întoarce sănătoşi acasă şi vor fi aspru judecaţi că nu s-au distrat, iar poveştile lor vor fi luate drept frustrări.

Totul începe cu un pic de teamă

Cum aş putea să încep exorcizarea de amintiri, primul semn al dorinţei de a uita, cu altcineva decît tine, Antonella. Aveai 19 ani cînd ne-am cunoscut, veniseşi cu părinţii pe vapor tocmai din Italia şi încă mai fumai pe ascuns. Iubitul tău, de la 15 ani, rămăsese în Roma, la studii serioase de economie, cu jurămînt să îţi dea bip din jumătate în jumătate de oră, vreme de cinci luni. Îţi plăcea să mergi la biserica de pe Calle Major, în fiecare duminică, şi să ne ţii apoi mici predici de morală, pe care le acceptam, cu nasul în farfurie şi cu mare efort să nu îţi rîdem în faţă. Dar cum puteai să spui, Antonella, că fecioria din frică de Dumnezeu e mai curată decît iubirea din voinţa inimii tale?

Arianna, tu veniseşi pe acelaşi vapor, însă mai mult ca să fugi de o dezamăgire în dragoste, de parcă Spania ar fi o mănăstire unde îţi ascunzi eşecurile de ochii lumii. Mereu răcită, indispusă şi cu frica ta inexplicabilă de negri, pe care îi "cunoşteai" din copilăria în Torino, unde pentru toţi imigranţii obraznici "numai poliţia şi statul sînt vinovate pentru că nu ştiu să-i controleze". Dar parcă stabilisem că pe pămînt sînt şi