Diplomatia autohtona este depasita de realitatile de pe teren, cel putin in ceea ce priveste relatiile cu Republica Moldova. in locul tratatelor bilaterale care confirma frontierele, migratia masiva dinspre Nistru schimba echilibrul etnic al Basarabiei. Ofensiva presedintelui moldovean Vladimir Voronin surprinde astfel diplomatia de la Bucuresti, care nu a reusit niciodata sa formuleze strategii clare si realiste fata de Republica Moldova, singura tara din vecinatate cu care Romania nu a putut incheia un tratat de buna vecinatate.
Nici guvernarile de dreapta, nici cele de stinga nu au gasit calea de mijloc pentru a rezolva lucrurile multumitor pentru toate partile, dar pina acum situatia a fost tinuta cu abilitate sub control, iar razboiul declaratiilor s-a purtat doar in jurul limbii moldovenesti. Chisinaul insista ca in tratatul bilateral sa fie consemnat faptul ca documentul a fost elaborat atit in limba romana, cit si in cea moldoveneasca, in vreme ce Bucurestiul argumenta ca nu exista limba moldoveneasca.
in 2003, pentru a-si demonstra punctul de vedere, puterea de la Chisinau a sprijinit, chiar daca nu oficial, aparitia unui „dictionar moldovenesc-romanesc“ cu 19.000 de cuvinte, intr-un tiraj de 5.000 de exemplare. Vladimir Voronin, presedintele Republicii Moldova, nu a fost insa multumit de efectele dictionarului; pentru a-si consolida pozitia a incercat sa joace la doua capete, ba alaturi de Romania tot mai europeana, ba alaturi de Rusia, tot mai oligarhica. Glisarea lui Voronin dintr-o parte in alta in functie de propriile interese politice, dar si de cele ale grupurilor rusofone de la Chisinau, a mutat in cele din urma din nou Republica Moldova pe orbita Moscovei. Trecerea nu mai este discreta, ci trimbitata: „Moldova nu mai are nevoie de un frate mai mare in Uniunea Europeana“, „Moldova, de la Carpati la Marea Neagra, este istor
