Componentele constructive principale ale unei instalatii clasice de incalzire centrala sint: 1. corpurile statice de incalzire (cu alte cuvinte, caloriferele) 2. reteaua de distributie a agentului termic, ducere-intoarcere (sau tur-retur) 3. utilajul de preparare a apei calde pentru incalzire, numit cazan. Pe linga acestea, mai este nevoie pentru o functionare normala de o multime de fittinguri (piese de legatura), armaturi (diverse piese de inchidere, reglare, directionare, filtrare), precum si alte componente mai speciale, care fac dintr-o instalatie de incalzire o problema rezolvata numai cu specialisti, indiferent de dimensiuni. Instalatiile vechi sint realizate in general din tevi de otel negru sudate longitudinal, corpuri de incalzire din fonta si cazane de capacitate mica, in cel mai bun caz ignitubulare, de regula confectionate artizanal sau produse la fabricile de cazane ale vremii. Randamentul unei asemenea instalatii, chiar noua fiind, este mic, in comparatie cu instalatiile noi de astazi. Instalatiile noi de incalzire care se executa astazi folosesc in cele mai multe cazuri tubulatura din polietilena, cu sau fara insertie de aluminiu, cu anumite grade de reticulare, din polibutilena pentru transportul apei calde catre corpurile statice de incalzire si centrale termice prefabricate care au montate in interiorul lor absolut tot ce este necesar unei functionari normale a unei instalatii. Tevile din cupru sint mai scumpe, dar au o durata de viata mai mare si risc redus de fisurare. Sistemul de montaj cel mai la indemina pentru tubulatura din polietilena pentru transportul apei calde prin instalatie este, in cazul unei case noi, in sapa, iar in cazul unei modernizari de instalatie este in plinta. La montajul in sapa este preferabil dupa unii pozarea tevii intr-un tub de protectie gofrat. Varianta aceasta este sigura in exploatare daca se tine cont de faptul ca