Deontologia “militiei” romane al carei fluier se aude pana la cer ma face sa imi doresc cel putin sa nu ma fi nascut intr-un stat in care sanctiunile se dau aleatoriu, legile se respecta selectiv si organele de politie mai sunt si rasplatite cu prime pentru aceste performante.
Preferam sa fi vazut lumina zilei intr-o comunitate din lumea a treia in care locuitorii coborati din bambusi isi fac dreptate cu pumni, sulite si topoare.
Prezentam, in exclusivitate, un scenariu cat se poate de comun si cat se poate de autohton, care a inghitit deja folclorul nostru cu o miorita scheletica, pusa la frigare de occidentali.
Sa presupunem ca ati afla peste noapte ca omul cu care impartiti o paine amara sufera de o boala crunta, cu sperante minime de viata: cancer. Urmeaza drumuri peste drumuri la spitale, examinari pe la comitete si comitii care iti saracesc considerabil bugetul si apoi iti prezic sanatate, dar pe lumea cealalta.
Destinatia pentru cei care sufera de o astfel de boala si locuiesc in provincie este inevitabil Institutul Oncologic “Ion Chiricuta” Cluj-Napoca, o sumbra anticamera a mortii.
In jurul cladirii se afla parcate zeci de masini ale celor care vin sa afle verdictul sau macar un sumbru procent al sansei de viata si al timpului pe care il mai au.
Institutul nu are loc de parcare, in afara de cel destinat medicilor clinicii. Pacientii sunt transportati cu masini care stationeaza la voia intamplarii, ad-hoc. Lipsa unei parcari regulamentare e un bun prilej pentru reprezentantii Politiei comunitare si RADP de a se transforma in eficienti “hoitari” ai legii si de a-si face temele pentru acasa in carnetelul de amenzi.
Astfel, cei care sunt oricum “norocosii” posesori ai unei forme de cancer si ai unei rude
