Anul acesta, marea mirare a multor vanzatori de martisoare e ca "nu mai cumpara lumea, dom’le". Explicatia sta chiar sub nasul lor, pe tarabe: poti sa razi sau sa-ti faci cruce cand vezi gramada de chinezarii de angro care iti strepezesc retina sau creatiile abstracte gen "sarmulita + pietricica viu colorata". E drept, nici clientii lor nu se sinchisesc: iau la gramada, sa nu se supere colegele de birou.
Umar la umar, ca un dispozitiv de jandarmi la vreo mineriada, pe tarabistii martisoarelor din Piata Romana n-ai cum sa-i eviti decat daca ai deprins arta zborului. N-ai pe unde s-o iei. Trebuie sa dai ochii cu marfa lor, care umple trotuarul. Pe cele peste 300 de tarabe, universul martisoarelor se intinde de la maimutoi blanosi, la care invariabil fetele se inmoaie imediat cu un "ce dragut", pana la cosulete cu flori din plastic, mai tipatoare decat o soprana in catharsis. In rest, o cascada de argintarie si de tot felul de combinatii din pietricele si sarmulite, care nu spun nimic, dar cu care te poti achita onorabil de datoria de 1 Martie. Cei mai abili in marketing sunt bisnitarii de parfumuri contrafacute: si-au legat sticlutele cu snururi alb-rosii, oferta speciala de Martisor.
Cu "nu se mai vinde" inainte!
Doamna Angi e una dintre numeroasele reprezentante ale tarabelor cu pietricele. De toate culorile si formele, puse la gramada in cosuri, "cica au energii din alea si vin pe zodii. Sunt din Brazilia, dom’le". "Nu prea mai cumpara lumea ca in alti ani", se plange doamna Angi in timp ce matura mizeria din perimetru, ca sa n-o ia la suturi politistii comunitari, cu care fiecare tarabist a semnat un acord ca pastreaza curatenia. Desi preturile se invart pe la 2-3 lei, chestia cu "nu se mai vinde" e pe buzele tuturor celor care au pe taraba brizbrizuri si nimicuri.
Domnul Costache vinde in Romana de 10 ani niste cosuri cu flori
