Consiliul Naţional al Audiovizualului a schimbat regula celor 30% pentru opoziţie. Vor fi 40%. Adică, realizatorii TV şi Radio vor fi obligaţi de acum înainte să aloce 40% din timpul de emisie pentru exprimarea opiniilor opoziţiei. Este una dintre acele încercări de a impune bunul-simţ prin lege, deci fără cine ştie ce efect practic. Bunul-simţ există sau nu. Dacă nu există în mod natural, birocratizarea bunului-simţ rămîne simplă birocratizare. Dar nu aceasta este principala problemă a acestei reglementări. Ci răspunsul la întrebarea din titlu.

Încerc să mă pun în pielea lucrătorilor de la departamentul de monitorizare din CNA. Acel departament care ne spunea pe vremea lui Năstase că opoziţia avea 30% din timpul de emisie, deci nu era nici o problemă cu libertatea presei în România. E drept că atunci lucrurile erau ceva mai clare. Mai clare în sens negativ. Am învăţat atunci că şi claritatea şi liniştea pot avea sensuri negative. Acum nimic nu e nici clar, nici liniştit.

Deci, ce vor măsura oamenii de la monitorizare? De pildă, Dan Voiculescu este la putere sau în opoziţie? S-ar zice că este în opoziţie. Doar depune moţiuni în Parlament. Dar Dan Voiculescu îl simpatizează pe şeful Guvernului. Este în opoziţie faţă de Traian Băsescu şi de Monica Macovei. Ba chiar, Voiculescu îi dă premierului ultimatumuri sub formă de sfat: să vină în Parlament cu un guvern format doar din miniştri liberali. Să presupunem că ar veni şi ar fi şi votat. Atunci, Dan Voiculescu ar fi în opoziţie sau la putere?

Probabil că PSD ar vota şi el un guvern pur liberal. Cînd a ieşit la iveală afacerea cu bileţelul, Mircea Goană a ieşit nervos în faţa presei şi a declarat că va depune o moţiune de cenzură împotriva lui Tăriceanu şi va declanşa procedura de suspendare a lui Băsescu. Geoană se lupta atunci cu "premierul infractor şi cu preşedintele tăinuitor". Ceea ce sună bi